AVIZ

referitor la propunerea legislativă  pentru modificarea art. 10 alin. (7)

şi art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului

nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizațiile

de asigurări sociale de sănătate

 

 

 

Analizând propunerea legislativă pentru modificarea art. 10 alin. (7) şi art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate (b695/02.11.2022), transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr. XXXV/5064/07.11.2022 și înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. D1280/08.11.2022,

 

CONSILIUL LEGISLATIV

 

          În temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată şi al art. 33 alin. (4) din Regulamentul de organizare şi funcționare a Consiliului Legislativ,

          Avizează negativ propunerea legislativă, pentru următoarele considerente:

1. Prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare  modificarea art. 10 alin. (7) și a art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare.

2. În raport de conținutul său normativ, întrucât soluțiile preconizate prin prezentul demers se circumscriu domeniului protecției sociale, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, potrivit art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituția României, republicată, iar în aplicarea art. 75 alin. (1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Senatul.

3. Menționăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.

4. Referitor la Expunerea de motive, semnalăm că aceasta nu respectă structura instrumentului de prezentare și motivare, prevăzută la art. 31 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind prezentate, printre altele, informații referitoare la impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât și pe termen lung (pe 5 ani), și nici la consultările derulate în vederea elaborării proiectului.

Totodată, semnalăm că nu sunt respectate prevederile art. 36
alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
sens în care instrumentul de prezentare ar fi trebuit să prevadă informații și cu privire la utilizarea unor termeni care nu au accepțiune juridică ori a unor formulări care nu sunt adecvate stilului normativ.

Menționăm, cu titlu de exemplu, următoarele expresii: participării intense a femeilor pe piața muncii”, „evoluția vieții economice ... face ca modul de a munci al femeilor să înregistreze o orientare a acestora și către activități independente”, „e nevoie de măsuri de stimulare a natalității care să protejeze toate femeile însărcinate fără discriminare în funcția de modul de organizare fiscală a muncii”, precum și „conferă și persoanelor asigurare facultativ”.

5. Analizând prezenta propunere legislativă, pe fond, semnalăm că la pct. 1 al articolului unic, soluția juridică propusă pentru art. 10 alin. (7) din actul normativ de bază, referitoare la stagiul de asigurare care nu poate fi mai mic de 6 luni în cazul dreptului prevăzut la art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, respectiv dreptul la concediu de risc maternal, intră în contradicție cu prevederile alin. (3) al aceluiași articol, potrivit cărora „Concediul și indemnizația de risc maternal se acordă fără condiție de stagiu de asigurare”.

Precizăm că, în actuala formulare propusă pentru alin. (7) al art. 10, la prima teză este redat textul de lege lata al dispoziției din actul normativ de bază.

Pe de altă parte, semnalăm că modificarea propusă, constând în adăugarea la respectivul text a unei noi ipoteze juridice, prevăzută la teza a II-a, la care s-a făcut referire mai sus, încalcă și dispozițiile art. 61  alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care dispune că „Prevederile modificate sau care completează actul normativ trebuie să se integreze armonios în actul supus modificării ori completării, asigurându-se unitatea de stil și de terminologie, precum și succesiunea normală a articolelor”.

          6. La pct. 2 al articolului unic, referitor la soluția juridică propusă pentru art. 31 alin. (1), semnalăm că nu sunt respectate prevederile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, norma preconizată fiind lipsită de claritate și predictibilitate, determinată de utilizarea sintagmei „în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului  nr. 96/2003”, întrucât nu sunt precizate aspectele vizate, respectiv dacă sunt avute în vedere drepturi ori condiții, lipsind și trimiterile la respectivele dispoziții.

          În plus, pentru același argument, menționăm că nu se înțelege la ce se referă sintagma „aplicabile în funcție de specificul desfășurării activității acestora”, nefiind clare care sunt dispozițiile aplicabile, ce reprezintă „specificul de activitate” vizat pentru aplicare, precum și criteriul în funcție de care se aplică sau nu prevederile respectivului act normativ.

  Mai mult, pentru respectarea prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ar fi fost de analizat dacă norma acoperă toate ipotezele ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ, ori este necesară circumstanțierea condițiilor de aplicare. 

Față de cele precizate anterior, întrucât textul propus pentru art. 31 alin. (1) din actul normativ de bază este lipsit de claritate și predictibilitate, încălcând mai multe exigențe de tehnică legislativă, menționăm că acesta este susceptibil să aducă atingere prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție.

 

  De altfel, cu privire la normele de tehnică legislativă, Curtea Constituțională, în Decizia nr. 22/2016, a statuat că „una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative”, orice act normativ trebuind „să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat” și că „respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se constituie într-un veritabil criteriu de constituționalitate prin prisma aplicării art. 1 alin. (5) din Constituție”.

                   

*

*               *

Față de cele aspectele mai sus menționate, prezenta propunere legislativă nu poate fi promovată în forma prezentată.

 

 

 

 

 

PREŞEDINTE

 

Florin IORDACHE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

București

Nr. 1323/29.11.2022